Îmbrățișătoarea
Ce vrei să te faci când vei fi mare? Medic, electrician, fermier sau conducător de drone? Daria, o fată ca oricare alta, dorește să devină îmbrățișătoare. Chiar dacă nu există cuvântul în dicționarul limbii române și nici vreo școală unde să învețe așa ceva, autodidactă, Daria se perfecționează singură în arta îmbrățișărilor – fie că este vorba de îmbrăţişări de nevoie, virtuale, stângace sau cu miros de magiun de prune. Personaje din cărţi și filme, artişti, rude, celebrități ale zilelor noastre îi sar în ajutor cu fel de fel de sfaturi și idei. Cititorul va exersa împreună cu Daria tot felul de îmbrăţişări și va înţelege că îmbrățișările sunt la tot pasul în jurul nostru – un vaccin este o îmbrăţişare oferită de oamenii de știință așa cum o sculptură este o îmbrăţişare oferită de un artist, o vedere este o îmbrăţişare de bunic iar o auto îmbrăţişare, greu de făcut, are efectul unei prăjituri cu spumă de căpșuni care ți se topește în gură. Glumeață, provocatoare (pe alocuri chiar feministă), interactivă, ajutată de povești și personaje celebre de ieri și de azi, cartea va pune pe gânduri orice copil. Adică îl va îmbrăţişa cum știe mai bine o carte să facă.
Istorioare (ediție reeditată)
Copiii Magda și Simon decid să salveze o pendulă aruncată de părinți în pod și înlocuită cu un ceas obișnuit. Și nu sunt singuri în această aventură, pentru că li se alătură o pisică neagră, o frunză de gutui și un personaj misterios, care trăieste la firul ierbii și se numește Marele Pârs. Oare istoria este numai ce învățăm în carțile de istorie? Oare copiii nu fac istorie atunci când traversează strada, mănâncă sau merg la școala? Unde sunt pisicile negre în istoria din cărțile de istorie? Dar frunzele de gutui? Dar fetele? De ce este istoria atât de serioasă și fără umor? Se poate face istorie din prezent sau din viitor, sau numai din trecut? Sunt doar câteva dintre întrebările stârnite de această carte pentru copiii isteți și părinții lor, dar și pentru învățătorii și profesorii de româna dornici de altfel de povești.
IMPrOVEȘTI, cu lucruri mici, hazlii, firești
Poveștile se clădesc din cuvinte iar cuvintele au nevoie de un impuls, uneori de puţin spirit ludic și o doză de curaj, ca să ia forma unor povești. Cartea are la bază această rețetă-cuvinte, idei trăsnite propuse de copii pentru părinți. Este o carte cu povești improvizate pe care părinții o pot folosi ca inspirație atunci când au nevoie de povești noi de adormit copiii lor care nu mai vor să audă de frumoasele dar arhi cunoscutele basme cu Harap Alb, Cenușăreasa sau Zmeul Zmeilor. Ei vor prinde curaj să improvizeze și să inventeze împreună cu cei mici povești hazlii despre o pană de curent, bătrânețe fără tinerețe, un fulg roșu, un scaun, o tăcere sau un un mobil care nu face altceva decât să sune. Copiii vor adormi probabil, dar improveștile cu siguranţă nu vor fi simple povești de adormit copiii!
Să creștem mici
De când lumea toți copiii vor să devină oameni mari. Dar știați că unii oameni vor să rămână copii și nu pot? Dar că a crește prea mare (nu în înălțime!) poate fi periculos pentru orice om, dar și pentru omenire? Ați auzit de oamenii codiță, de plutitori, ofuscați, pufoși, omari sau omici? Cei mici și mari deopotrivă vor găsi în carte fel de fel de propuneri de prevenire și combatere a omaritei – boala crescutului excesiv la oameni. Inițiatorii acestei lupte cu omarita oferă cititorilor un „Ghid de crescut mic” cu teste de evaluare și cu exerciții inedite de combatere a ei. Nu în ultimul rând, pentru o mai bună înţelegere, una din inițiative a luat forma unei benzi desenate. O serie de ateliere de crescut mic au avut deja loc prin toată țara. Cu ajutorul cititorilor ele pot continua. Doar uniți, cei mici sau mari (dar nu prea mari) pot stopa răspândirea omaritei!
Poveste cu un gând strănutat
Un gând firav și bun, gândul unui băiețel de șapte ani, s-a rătăcit prin lume și nu-și dorește altceva decât să-l regăsească pe cel căruia îi aparține. Dar, deși se spune despre gânduri că pot zbura, nu este ușor pentru Gând cel bun să învețe cum să se descurce. Va fi, pe rând, răpit de un plagiator, atras într-un brainstorming care aproape că îl va costa viața, va fi luat prizonier de un tip cu memorie de elefant, manipulat de un creator de publicitate, pus la treburi serioase de marele filosof Descartes și transformat într-un erou de carte pentru copii. Va descoperi, de asemenea, că în lume sunt foarte multe gânduri pierdute care trebuie adoptate și îngrijite. Micul cititor va intra, așadar, pe urmele lui Gând cel bun, într-o poveste care-l va învăța să respecte gândurile altora și, mai ales, să nu le abandoneze pe ale sale, așa cum fac uneori, prea grăbiți, oamenii mari.
Istorie cu copii și Pârș, mâță, frunză de gutuie
Magda și Simon decid să salveze o pendulă aruncată de părinți în pod și înlocuită cu un ceas obișnuit. Îngrijorați că istoria făcută de ceasuri cu baterii care nu funcționează bine nu este istorie cu adevărat ei pleacă de acasă cu speranța să găsească o modalitate de a salva pendula, deci şi istoria adevărată, cea din manualele lor de istorie. Pe drum se împrietenesc cu o pisică neagră, o frunză de gutuie dar mai ales cu Marele Pârș de Mai. Cu ajutorul lui încearcă să facă istorie cu bătălii, cu gânduri, istorie coaptă, istorie din prezent, istorie de râsul lumii, istorii retrăite. Oare istoria este numai ce învățăm în cărțile de istorie? Oare copiii, dacă traversează strada, mănâncă sau merg la școală nu fac istorie? Unde sunt pisicile negre în istoria din cărțile de istorie? Dar frunzele de gutui? Dar fetele? De ce este istoria atât de serioasă și fără umor? Se poate face istorie din prezent sau din viitor sau numai din trecut? Iată câteva întrebări de pus părinților dacă citiți această carte. Este o carte pentru copii isteți și părinții lor dar și pentru învățători, profesori de română dornici de altfel de povești.
Spune-mi una cu…
Când băiatul meu era mic inventam în fiecare seară câte o poveste pornind de la un cuvânt întâmplător pe care îl alegeam împreună. Așa am scris împreună povești cu o pană de curent, cu un scaun, cu băț peste băț (adică cu litera T), cu ochi, aspirații sau cu bătrânețe fără tinerețe. Îmi amintesc cu mare plăcere de acele nopți inspirate pe care aș da orice să le pot retrăi… Este o carte de familie- ilustrațiile sunt făcute de băiatul meu sub îndrumarea tatălui lui care este artist plastic. Grafica aparține unui bun prieten – artistul Romelo Pervolovici. Peste câțiva ani am fost invitată să scriu într-un volum colectiv o poveste… cu două cuvinte („Cocoloș free zone” în Ce poți face cu două cuvinte, editura Art, 2012)… Oare ce va urma? Provocarea de a scrie pornind de la 3 cuvinte… 4 cuvinte… va fi mai simplu… mai ușor?? Sper să vă placă vouă copiilor dar și părinților!