Când băiatul meu era mic inventam în fiecare seară câte o poveste pornind de la un cuvânt întâmplător pe care îl alegeam împreună. Așa am scris împreună povești cu o pană de curent, cu un scaun, cu băț peste băț (adică cu litera T), cu ochi, aspirații sau cu bătrânețe fără tinerețe.  Îmi amintesc cu mare plăcere de acele nopți inspirate pe care aș da orice să le pot retrăi…

Este o carte de familie- ilustrațiile sunt făcute de băiatul meu sub îndrumarea tatălui lui care este artist plastic. Grafica aparține unui bun prieten – artistul Romelo Pervolovici.

Peste câțiva ani  am fost invitată să scriu într-un volum colectiv o poveste… cu două cuvinte („Cocoloș free zone” în Ce poți face cu două cuvinte, editura Art, 2012)… Oare ce va urma? Provocarea de a scrie pornind de la 3 cuvinte… 4 cuvinte… va fi mai simplu… mai ușor??

Sper să vă placă vouă copiilor dar și părinților!