SĂ CREȘTEM MICI – O RECENZIE PUFOASĂ (Adrian Miroiu, prieten)

Oamenii sunt de multe feluri principale (adica felul întâi – supă) : felul doi – friptură și felul trei – desert? Nu am înțelesbine, cine este supă ? Știu doar care sunt oamenii desert. (Vreți să vi-i spun ? – sunt omicii și pufoșii ; deși ultimii ar trebui să se servească înainte de supă…)

Oamenii comuni sau medii sunt primii. Cei mai mulți. Sunt peste tot. Eu am înțeles că dacă doi

oameni mănâncă fiecare câte două fripturi și alți doi fiecare nicuna, înseamnă că avem patru oamenii medii care fiecare mănâncă o friptură zdravănă. De aceea sunt mulți.

Am învățat așa : copiii oamenilor avuți sunt avuți și ei. Dar copii oamenilor medii sunt tot medii, iar ai celor codiță sunt tot codițe?

Oamenii codiță trăiesc pe spinarea altora, de obicei a celor avuți. Dar asta nu înseamnă că ei sunt cei mai avuți? Au mai mult decât avuții, fiindcă sunt și leneși și au ce au avuții

Ofuscații sunt cei mai bogați, căci au de toate : au aere, au nostalgii și au ca nimeni alții vise neîmplinite. Ei sunt cei mai avuți fiindcă au mereu nemulțumiri. Iată câte lucruri au ofuscații. Îmi place de ei și pentru că ei au prieteni, toți ofuscații sunt prieteni între ei.

Nu am înțeles dacă există sau nu există oamenii cu capul în nori. Fiindcă dacă sunt cu capul în nori și de bună seamă că sunt la fel de înalți ca noi, nu îi vede nimeni acolo în nori. Atunci de unde știm că există, mai ales că la orele de literatura română cam despre toți ni se spune că au murit demult…

Unii oameni sunt mutanți : au fost oameni (în cazul lor asta înseamnă că au fost odată copii), dar au devenit omari. Adică un fel de Morocănosul din Albă ca zăpada. Serioși. Acri. Nu știu ce e acela haz de necaz. De când s-au născut au fost oameni mari. De aceea ei au mereu dreptate și trebuie să faci numai ce zic ei. Din fericire, nu toate ființele de pe lumea asta îi ascultă. Primii care nu fac asta sunt

câinii și pisicile. Aceștia îi latră și îi zgârie cu ghearele, fiindcă nu le place deloc de ei. Și, desigur, copiii– aceștia știu că nu vor să aibă ca bunci omarii.

Eu nu am înțeles – omicii sunt tot un fel de oameni, anume oameni care încă nu au crescut ? sau oamenii sunt omici care au crescut ?

După părerea mea, oamenii comuni, avuții, codițele, ofuscații, omarii sunt toți oameni care au fost cândva omici. Dar acuma nu mai sunt copii, au crescut, s-au maturizat și de aceea nu sunt omici.

Dar există și omici mari. Omici care au crescut și au rămas omici. Aceștia sunt pufoșii. Pe ei nu îi latră câinii, iar mâțele torc imediat ce îi văd.  Eu sunt pufos. Stau într-un fel la țară și cam sunt și de vârsta a treia, așa că mă pufoșesc pe zi ce trece. Singura mea problemă e că nu am încă nepoți; ca urmare sunt un fel de pufos ratat. Dar ratat doar așa pe medie, căci după cum știm sunt mai multe pufoase bunice decât pufoși bunici.

Întrebări:

a)    Sunt eligibili să facă proiecte și pufoșii? Sau numai omicii? Căci atunci ar fi vorba de o discriminare

b)   De ce în fața blocului discuțiile nu sunt moderate și de bunici?

c)    De ce alături de ținutul de mână nu se introduc și lumânări aprinse romantic la restaurant atunci cânt părinții merg acolo singuri? (sigur, se poate întâmpla ca ele să rămână aprinse și când vin omarii să ia un prânz de afaceri, dar ce să faci?)

d)   Când facem cursuri de amintiri din copilărie e neapărat nevoie să prindem pupăza din tei și să facem motocei pentru mâțe?

e)   Am înțeles că nu te naști, ci devii omar. Dar e adevărat că nu devii, ci te naști pufos?

e)E vreo diferență între omar și homar

 g)    Când se face cură cu desene animate, am putea să ne uităm și la Albă ca zăpada? Iar pufoșilor le place filmul 101 dalmațieni…

h)   În poliția anticreștere  se pot forma și patrule mixte omici cu pufoși? Căci pufoșii ar vrea tare mult să fie împreună cu omicii.

i)     Și de ce am putea să punem și alte întrebări? De ce oare….. și așa mai departe…

După părerea mea (cu care nu sunt de acord! – un omar ar continua aici) proiectul de a face lumea să nu mai crească e mare, dar nu omar. E bogat, dar nu avut. E nemulțumit, dar nu ofuscat. E pentru majoritatea oamenilor, dar nu e comun. E visător, dar nu cu capul în nori. E pentru cei care sunt mici, fiindcă e atât de grandios. Și ne e drag de el, căci e pufos.